Când am aflat că băiatul meu de 16 ani aplică la o bursă Intercultura în Italia, am spus, da, ce oportunitate mare, ce lumi i se vor deschide, câte lucrui noi va învața.

L-am susținut cu inima deschisă.

Apoi am aflat că bursa presupunea să fie plecat un întreg an școlar, 10 luni, că nu va veni în acest timp acasă și că va locui la o familie de voluntari Intercultura despre care nu știm nimic. Și entuziasmul meu a scăzut dramatic.

A venit vestea că a câștigat bursa…bucurie mare pentru el! Eu, precum împăratul: cu un ochi râdeam cu un ochi plângeam. Deja îmi făceam un milion de griji, deja mintea îmi era asaltată de întrebări: Cum împachetezi o viață într-o singură valiză? Ce face dacă se îmbolnăvește? Cine îi va ascultă problemele? Cum se va înțelege cu oamenii – el nu cunoștea decât 2 cuvinte în italiană și multe alte întrebări….

Să luăm o astfel de decizie nu a fost simplu, dar am înțeles de la început că e o șansă pe care nu trebuie să o piardă. Nu puteam să mă opresc din a-mi face nenumărate griji, însă ar fi fost un gest extrem de egoist să mă gândesc la confortul meu psihic mai mult decât la viitorul lui. Pentru că la asta se reducea de fapt decizia, pericole și întâmplări neprevăzute se pot întâmpla și acasă.

Acum este întors acasă, deja de câteva luni bune, iar când mă uit la el spun cu convingere: a fost cea mai bună decizie ca el să își petreacă clasă a X a în Italia.

O mămică Intercultura

O mămică Intercultura

“S-a întors acasă mai responsabil, mai matur, mai pregătit pentru viață.”

A învățat limba, s-a adaptat la un mediu complet nou, într-o familie nouă cu reguli noi, a trebuit să se integreze într-o clasă de copii italieni, să își gestioneze un buget lunar, să se descurce singur în diferite situații. A interacționat cu tineri din diferite țări ale lumii, cu culturi diferite.

S-a bucurat de minunile culinare ale Italiei, a vizitat orașe noi, a învățat despre oamenii de acolo, modul lor de viață, cultura lor. A experimentat un alt sistem de învățământ, alta metodologie de predare, un alt sistem de evaluare.

A învățat despre toleranță, diversitate, simț civic și, mai mult, le-a exersat în fiecare zi.

Un lucru important a fost să am încredere în acest program, am văzut că primea foarte mult suport atât din partea familiei cât și din partea reprezentanților locali ai AFS Intercultura. A fost primit foarte bine de către colegii de clasă și a avut suportul profesorilor de la școala unde a învățat.

S-a întors acasă mai responsabil, mai matur, mai pregătit pentru viață. A început să se implice în diferite activități de voluntariat cu entuziasm și determinare.

În curând vom merge să își viziteze prietenii și familia din Italia cu care a continuat să țină legătură și de care îi este dor.

O MĂMICA INTERCULTURA

Contact

Fie că ești părinte, student de liceu, parte a unui ONG, lucrezi într-un liceu, sau doar curios/curioasă, te încurajăm să pui întrebări, cât mai multe!

Momentan în București, dar suntem peste tot 🙂

+40 722 59 59 65

catalina.carabas@afs.org

Ne bucurăm când ne scrii 🙂

14 + 7 =